O mie si una de nopti sau Ce isi doresc femeile

“Praf de stele” in seara de Craciun

Anul trecut, Oana, o fosta colega de facultate, pe care am reintilnit-o intr-un club, mi-a spus, mai in gluma, ca si-ar dori, de Mos Craciun, “citeva grame de praf de stele”. “Asta e simplu. Bine ca nu iti doresti Luna de pe cer”, am zis eu incercind o glumitza, dar apoi, timp de o saptamina, am cautat sa traduc dorintza Oanei. Citeodata face aluzii atit de subtile, incit e mai usor sa desfaci un rebus din suplimentul Flacara, decit sa intuiesti vorbele ei mestesugite. Am judecat asa: praf de stele inseamna un pic de magie sau poate fi o cometa, deci o stea cazatoare, adica faza cu dorinta pe care ti-o pui in gind; dar stelele mai inseamna nopti senine, povesti cu indragostiti, declaratii si suspine (dulcegarii!); in concluzie: ce isi doresc femeile cel mai mult si mai mult – un strop de romantism. Buun. De unde romantism in seara de Craciun? Chefuri, lume multa, betzii, porcarii… Altceva. Trebuie sa gasesc altceva.

Si-am gasit. Am inchiriat o cabana mica, undeva in apropiere de Brasov. Doar pentru noi doi. Bineinteles ca Oana mi-a sarit in git si m-a intrebat mieroasa; “De unde ai ghicit?”.

Am ajuns la cabana in Ajunul de Craciun, pe la prinz. In timp ce Oana despacheta, eu am facut focul in semineu. Dirdiiam de frig amindoi. Apoi ne-am baricadat inauntru, de frica ursilor ce misuna prin zona (dealtfel, in cursul noptii am auzit ceva zgomote ciudate pe-afara, dar daca Oana a vrut “praf de stele”…) si am asteptat sa vina Craciunul. Am ascultat colinde si am impodobit, cu ce aveam, un bradutz mic, de plastic, pe care l-am gasit in sifonier. Era o atmosfera intima, aproape familiala, iar sentimentul asta ma patruse profund. De Oana nu mai vorbesc.

Cabana era destul de mica, dar extrem de cocheta. Avea, in camera de jos (un fel de living), doar un pat, un sifonier, un semineu pe lemne, o masa de bucatarie si un frigider.

- Vrei vin cald?, m-a intrebat Oana la un moment dat.

Am murmurat un “ihi”, in timp ce rasfoiam o revista, pe care am gasit-o pe pervaz.

Oana s-a ridicat din pat, de linga mine si a aprins becul. Incepea sa se insereze.

- Ninge!, exclama Oana, apropiindu-se de geam.

- Ce-ai spus?

- Afara ninge. Ninge ca in povesti, cu fulgi mari, zemosi. E atit de romantic! Stii, in seara asta, la bunici in sat, copiii umbla cu “Steaua”. Stii colinda “Steaua sus rasare”?.

- Nu, am raspuns scurt, intorcind pagina.

Mi s-a parut ca am fost cam brutal, dar Oana s-a prefacut ca nu baga de seama.A deschis sifonierul si a scotocit inauntru. Cauta o bluza prin geamantan. Bineinteles ca si-a adus cu ea toata garderoba de acasa. Dar asa fac femeile de obicei. M-am obisnuit. Isi cauta bluza ei “din studentie”, cu nasturi sidefii, dantela la mineci si-n jurul decolteului, destul de generos dealtfel. Recunosc ca ii venea foarte bine cu bluza “din studentie”. Semana cu o ie, iar ea arata ca o “tzarancutza” (frumoasa foc).

- Mai tii minte?, intreba Oana aratindu-mi bluzitza.

Am ridicat ochii sprea ea si am murmurat:

- Cum sa nu. La un revelion, in Regie, erai imbracata cu bluza asta. Atunci ne-am cunoscut… mai bine, am zis eu pentru a-i dovedi ca retin cu exactitate lucrurile importante din viata noastra. “Viata noastra…”?

- Imbracata sau dezbracata, n-are importantza.

- Ai baut prea multa sampanie dupa miezul noptii si ai avut pofta sa te dezbraci de fata cu toti.

- Ce vrei, am sani frumosi. Sau tu esti de alta parere?

Intr-adevar, Oana avea sani foarte frumosi, ca de sirena. De ce de sirena? Pentru ca de cite ori ii admir, imi aduc aminte de un desen pe care profa de biologie din liceu il facuse pe tabla, ca sa stim cum arata o sirena. Nu stiu, chiar avea talent la desen sau a nimerit-o atunci, dar a desenat o sirena perfecta, cu sani goi perfecti. Toti baietii din clasa ne-am holbat la desen, pina cind si-a dat seama profa si a sters tabla cu buretele.

Oana era o “blonda speciala”, cu trasaturi ciudate de creola. Avea mereu un aer aristocratic si nu am inteles niciodata de unde aceasta impresie. Am socotit-o intotdeauna cam frivola si putin usuratica, din pricina comportamentului, hai sa-i spunem libertin, pe care il avea in raport cu reprezentantii sexului opus.

- Vino-ncoace, am chemat-o eu cu o voce alintata.

Ea s-a facut ca nu ma aude. S-a uitat pe geam, s-a uitat la bluza, iar apoi s-a uitat la mine. S-a dus spre brad si a desfacut o bomboana de ciocolata. A muscat din ea incet, cu o infinita atentie, de parca ar fi fost din cristal si se temea sa nu o sparga. Dintii ei albi intrau in pojghita de ciocolata cu viteza uluitoare de un milimetru pe secunda, apoi in miezul din nuca de cocos. Mesteca incet, cu multa atentie, probabil ca sa-i savureze aroma. A inchis ochii. Mi-ar fi placut sa stiu la ce se gindeste, desi nu imi era foarte greu sa ghicesc. Oana degusta o bomboana umpluta cu “praf de stele”, sunt sigur. Am vrut sa ma conving, intrebind-o, dar mi-am cenzurat repede acest gind, ca sa nu rup vraja. Bustenii pocneau in semineu.

Apoi, brusc, cu o miscare scurta si rapida, si-a dat jos tricoul pe care scria mare, cu litere rosii, “AC/DC”, si si-a tras peste cap bluza dantelata. Pretz de citeva secunde, i-am admirat sanii si mijlocul plat, subtire, de domnisoara.

- Dupa ce o sa faci copii, ti se vor umfla sanii de lapte, apoi se vor pleoshti. Si iti va creste burta, am zis eu ca sa o necajesc putin.

- Nu cred, pentru ca eu beau apa plata cu lamaie, ca sa am mijloc subtire si la 50 de ani, a fost raspunsul ei spontan.

- De ce esti naiva? Dupa o sarcina orice femeie se deformeaza.

- Observatie lipsita de pertinentza, dragul meu Andrei. Se spune: dupa sarcina, femeile se implinesc, se maturizeaza, se coc, dau in pirg, daca ma intelegi ce vreau sa spun. Atunci is mai bune…, decreta Oana dar, dupa ce imi vazu privirea mirata, continua: … din toate punctele de vedere. Barbatii le adora si le rivnesc mai mult decit pe domnisoare. Dealtfel, sunt o prada usoara pentru barbatii care privesc cu inima si nu cu ochii, pentru ca, pe la treizeci si ceva de ani, dupa vreo zece ani de casnicie si un copil sau doi, apare, in mod fiziologic as spune, tentatia lui altceva, altcineva. Majoritatea femeilor isi doresc o aventura si cu cit se iau mai putine masuri de precautie si, deci, e mai periculos, cu atit satisfactia unui adulter grobian, e mai mare.

Ii ascultam fascinat pledoaria si la un moment dat am incercat sa intervin si eu, dar Oana facu un semn scurt, taind aerul cu mina, si aerul se despica prabusindu-se pe covor. Apoi tacu, dar tot nu am deschis gura, simtind in tacerea ei apasatoare, greutatea unei marturisiri ce va sa vie.

- O sa avem un copil!, am exclamat eu, amintindu-mi brusc de reclama de la Prigat.

Oana repeta gestul. Si aerul, saracul, se mai prabusi o data, rapus de Oana.

- In urma cu citiva ani, prin anul trei, parca, de facultate, am avut o relatie cu o femeie maritata, zise ea dintr-o rasuflare, iar eu, de uimire, am avut strania senzatie ca pina si focul a incremenit o secunda, in semineu.

- Esti… lesbiana?, am intrebat eu, dar cuvintele mi-au iesit singure din gura, fara sa le pot stavili.

- Nu, Andrei, stii bine. Si nu sunt nici bisexuala, daca asta vrei sa ma intrebi. Sunt femeie si ma simt foarte bine in compania barbatilor. Dar tot atit de bine stii ca femeile sunt foarte curioase si dornice sa experimenteze.

- Nu mi-ai povestit pina acum episodul asta din viata ta.

- Si poate nu ti l-as fi povestit niciodata daca nu m-ai fi provocat si nu mi-ai fi oferit aceasta seara romantica. Considera-l cadoul meu de Mos Craciun.

Oana se aseza jos, pe covor, linga brad, cu picioarele sub sezut si cu miinile usor impreunate, de parca era la spovedanie, cu capul sub patrafir si astepta o iertare a pacatelor.

- Vreau sa spun ca femeia era maritata si avea un copil. Era contabila la o companie de telefonie mobila. Sotul ei era consultant la o firma de leassing. Ne-am cunoscut la o petrecere aniversara, data in favoarea angajatilor de la firma la care lucra. Eu eram…, nu are importanta cum m-am nimerit si eu acolo. Dimineata, printr-un concurs de imprejurari eminamente obiectiv, am fost in situatia ca trebuia sa o duc acasa cu masina. Statea in Drumul Taberei. Fara sa stiu atunci de ce (mult timp mi-am cautat apoi motivatia impulsului), inainte de a cobori din masina, in timp ce ea si-a intors privirea spre mine si mi-a zimbit in semn de multumire, i-am cuprins cu palma obrazul, m-am aplecat si… am sarutat-o. Totul s-a petrecut intr-o fractiune de secunda. N-a protestat, pentru simplul motiv ca nu a avut cind sa o faca, dar s-a uitat la mine extrem de confuza. Mi-a fost rusine si am lasat capul in jos. A coborit din masina fara sa zica nimic si a intrat in scara blocului fara sa priveasca inapoi. A doua zi m-a sunat, habar n-am de unde mi-a facut rost de numar, n-am intrebat-o niciodata, si ne-am intilnit in Cismigiu, linga debarcader. Am stat pe terasa, am mincat, am ris. Dupa o saptamina m-a sunat si m-a intrebat ce program am deseara. Era intr-o simbata. M-am dus la ea. Sotul ei era plecat cu copilul la Eforie, pentru doua zile. Am baut sampanie, ne-am imbatat si ne-am uitat la televizor. La un moment dat m-a prins de mina si m-a strins cu putere. Am intors privirea prea ea si in ochii ei am citit… ceva ce seamana a dorinta, in amestec cu o nestavilita curiozitate. Cred ca si eu transmiteam acelasi mesaj, din moment ce a cutezat sa ma mingiie pe picior cu o tandrete nemarginita. Intelegi, Andrei?, a intrebat ea retoric pentru ca nu se astepta ca eu sa dau vreun raspuns.

Am profitat de pauza ei, pentru a-mi sprijini coatele pe genunchi si barbia in pumni. O priveam cum sta jos pe covor, linga brad, ca o fetitza si parca auzeam fulgii cum trosnesc lovindu-se de acoperis, de geam, de copaci.

- Ne-am sarutat si ne-am mingiiat toata noaptea, ca doua proaste. I-am admirat trupul gol, intins pe canapea si nu i-am gasit nici un cusur. Era, ceea ce numesc eu, o “femeie coapta”, implinita, “buna”, cu forme moderate, precum statuiele infatisind zeitzele din Grecia antica, cu o epiderma perfect intinsa de la frunte si pina la talpile picioarelor. Mi-a marturisit ca are o casnicie reusita si un sot aproximativ fidel, care se inscrie in media naravurilor masculine. Aventura pe care si-a dorit-o cu mine avea la baza, mi-a zis, fascinatia pe care o nutrea fata de nuditatea feminina. Nu se multumea sa se admire in oglinda. Voia sa cunoasca trupul unei alte femei. Iar eu, in dimineata cind am sarutat-o, nu am facut decit sa-i ofer cel mai nimerit prilej sa experimenteze acest gind bine ascuns in sertarele subconstientului. Mi-a mai spus ca ma gaseste extrem de frumoasa si, sincer, n-am simtit nici o unda de prefacatorie in glasul ei, asa cum simt adesea cind barbatii imi spun acelasi lucru. Persoanele de fata se exclud, fireste.

- Si cum s-a terminat aventura ta cu doamna contabila?

- Mai trist decit iti imaginezi. Dupa citeva saptamini, de telefoane, sms-uri si intilniri secrete, sotul ei a intrat la banuieli ca are un amant. Asa ca a angajat un detectiv particular, o canalie, care a urmarit-o pas cu pas, astfel incit a descoperit “secretul Mariei”. Probabil excitat la gindul ca va vedea doua femei facind dragoste, a dat busna peste noi, pe cind eram intr-o camera de hotel. Eu tocmai ma imbracam, iar Maria era la dus. Sotul a intentat divort si a cistigat custodia copilului. M-a durut enorm povestea asta. Nu cred ca ma voi impaca niciodata cu ideea ca, din nepricepere, impuls animalic, sau cum naiba s-o fi numind sarutul blestemat din dimineata aceea, am declansat o drama. De atunci am grija sa nu ma incurc niciodata cu barbati insurati. De femei nici nu poate fi vorba, zise Oana zimbind amar.

O vreme am tacut amindoi. Hrusca, cu vocea lui inconfundabila, ne atragea atentia ca “afara ninge linistit, si-n casa arde focul…”.

*

Luminari mirositoare, petale de zapada, magia Craciunului, citeva grame de praf de stele, retzeta ideala pentru a cistiga increderea (si inima) unei fete. Chiar si pentru o noapte.